Îmi pare rău că ți-am judecat greșit prietenele!

Acum o să le judec corect …

In urma cu cinci ani, am vizitat-o pe Mona la Amsterdam. S-a stabilit acolo cu familia de vreo 15 ani. Credeam că revederea o să fie dulce, dar nu prea ne-am înțeles. Isi facuse un grup de trei prietene enervante, tot romance, si toata ziua vorbeau numai si numai despre dragoste, despre iubiti, despre posibili iubiti. Mi se pareau ciudate rau fetele astea, si vecina ei olandeza, Juul gandea la fel era oripilata de ele. In Olanda, femeile par preocupate de profesie, de pacea mondiala si poluare si de… iubiti dar cam in aceiasi masura moderata…nu sunt disperate.

Care era treaba cu prietenele ei? o posibila ipoteza … Hai sa pornim de la sursa. Acum treizeci de ani, in Romania, in general vorbind, nu prea era mare bucurie cand se nastea o fata raportat la extazul nasterii unui baiat. Tatal nu se implica de obicei, prea mult in educatia fetei …dadea un regulament de ordine interioara si supraveghea sa fie reaspectat…. Rare cazurile in cercul meu de prietene , in care tatal sa fi fost un sfatuitor si un prieten al fiicei lui….Mda.. pe cand in Olanda nu prea era asa.. Mona si prietenele ei poate ereau dependente de relatiile lor de iubire pentru ca proiectau in ele imaginea tatalui , doreau sa obtina de la iubitul lor- ceea ce nu obtinusera de la tata-dragoste neconditionata ….imposibil bai nene!!! Investeau prea mult in relatia lor de dragoste, iubitul devenea o obsesie pentru ca el era in fapt o plasmuire a dorintei infantile.